Istoric

ISTORIC POMPIERI

         La 3 ianuarie 1835 după studierea proiectului, „mădularele Sfatului administrativ” înaintau documentul domnitorului Mihai Grigore Sturza care,  aprobându-l, hotăra „să se pună fără întârziere în lucrare – comanda de foc supt numire de roata de pojarnici pentru oraşul Eşi”.

         La Bucureşti, la 26 decembrie 1843 „Departamentul Treburilor Dinlăutru” înainta domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu proiectul „Pentru întocmirea unei roate de pompieri pentru oraşul Bucureşti”, o variantă superioară rezultată din studierea şi îmbunătăţirea proiectelor anterioare. Compania de pompieri a luat fiinţă în 1845 (subordonata Agiei Capitalei).

         În restul localităţilor atribuţii pentru „apărarea de incendii sau alte nenorociri” aveau organele de poliţie.

         Cadrul trasat la începutul domniei lui Al. I Cuza a fost continuat şi desăvârşit prin  legea de organizare a puterii armate din anul 1864. Referitor la pompieri, legea prevedea următoarele: „Trupe de pompieri existente se menţin precum se afla, cu condiţiune însă de a rămânea întrebuinţarea lor pe sarcina municipalităţilor, rămânând sub ascultarea lor şi întru ceea ce priveşte întrebuinţarea acestor trupe la serviciul pentru care sunt destinate”.

         În iunie 1868 s-a votat „Legea pentru organizarea puterii armate în România”. În privinţa pompierilor articolul 32 al Legii prevedea ca: „Trupele de pompieri dependenţi de autoritatea militară în privinţa organizării şi disciplinei militare sunt cele din Bucureşti şi Iaşi precum şi cele din celelalte oraşe după cerinţele locale.

         În 1871 apare primul „Regulament asupra comenzilor de pompieri urbani”. Acesta prevedea obligativitatea tuturor oraşelor ţării de a avea o „comandă de pompieri” a cărei mărime depindea de numărul de locuitori ai oraşului respectiv.

         În Legea din 12 martie 1874 – se extind unităţile de pompieri în toate oraşele mari, ea constituind actul de naştere al instituţiei pompierilor militari, instituţie devenită cuprinzătoare la scara naţională, parte integrată a instituţiilor militare româneşti.

         Art. 37 al acestei legi prevedea ca „Pompierii oraşelor Bucureşti şi Iaşi, precum şi ai reşedinţelor de judeţ sunt organizaţi şi formaţi ca trupe de artilerie, constituind artileria armatei teritoriale”. Ei depind direct de Ministrul de Război. Conform legii, pompierii oraşelor Craiova, Piteşti, Turnu-Severin, Ploieşti, Buzău, Galaţi, Brăila, Focşani, Bârlad, Roman, Bacău şi Botoşani erau transformaţi în unităţi de militari cu începere de la 1 aprilie 1874 adăugându-se unităţilor existente din Bucureşti şi Iaşi.

         Noile unităţi militare de pompieri se aflau în subordinea  comandantului Diviziei teritoriale, subordonarea realizându-se prin intermediul unor ofiţeri de artilerie numiţi „comandanţi ai pompierilor” din divizia respectivă – (apare denumirea de Corpul pompierilor militari). În 1883 pompierii sunt integraţi în regimentele de artilerie.

         ORDINUL GENERAL nr. 3149 din 9 iulie 1891 desfiinţa bateriile de pompieri artilerişti şi înfiinţa în oraşele respective Secţii de pompieri.

         În 1926 prin Decizia nr. 1152 Ministerul de Război hotăra trecerea tuturor unităţilor şi subunităţilor de pompieri în subordinea administrativă a Inspectoratului la care se înfiinţa Serviciul Administrativ.

         La 2 august 1929, Inspectoratul este transformat în Comandamentul Corpului Pompierilor Militari.

         În urma Legii pentru organizarea şi funcţionarea M.A.N. din 8 iunie 1932 Comandamentul pompierilor s-a subordonat Inspectoratului General al comandamentelor Teritoriale, organ de conducere tehnică şi administrativă din cadrul M.A.N.

         Noua Lege pentru organizarea pompierilor din 3 aprilie 1936 reglementa activitatea pompierilor militari şi civili din întreaga ţară şi, lucru foarte important, instituia o coordonare unică la nivel naţional a activităţii de prevenire şi combatere a incendiilor.

         O nouă modificare în structura organizatorică a Corpului pompierilor militari a fost impusă în urma reformei administrative de la 13 august 1938 prin care, din punct de vedere administrativ – teritorial, se înfiinţau 10 ţinuturi ce grupau mai multe judeţe fiecare. Corespunzător acestora, Corpul pompierilor militari s-a reorganizat pe 10 grupuri ţinutale: Olt (Craiova), Bucegi (Bucureşti), Marea (Constanţa), Dunărea de Jos (Galaţi), Prut (Iaşi), Suceava (Suceava), Mureş (Alba-Iulia), Someş (Cluj), Timiş (Timişoara).

         La 12 august 1943 prin O.M.S. nr. 53924 în urma cedărilor teritoriale, Corpul pompierilor s-a reorganizat pe 7 grupuri: Craiova, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Sibiu, Timişoara.


Sediul unitatii

Slobozia
str. Lacului nr. 23,
cod postal 920012,
judetul Ialomita;
Telefoane:
         0243.232.396;
         0243.232.397;
Fax: 0243.230.088;

Sectia Urziceni

Urziceni
str. 1918, nr. 47-49
judetul Ialomita;
Telefoane:
         0243.251.253;
         0243.251.254;

Garda Tandarei

Tandarei
str. Mecanizatorilor, nr. 23
judetul Ialomita;
Telefon:
        0243.273.763;

Garda Fetesti

Fetesti
Tarla 224/1
judetul Ialomita;
Telefon:
        0243.368.888;